Aproape că ne-am încălzit şi rulăm, în ciuda crizei, normal. Adică cu poticnelile pe care suntem obişnuiţi să le trecem (mai mult cu vederea, că sunt totuşi dureroase!), cu gustul amar că lumea românească este aşa cum este (dezechilibrată, stresată, încă bolnavă în prăpastia ce desparte pe cei care au făcut primul milion şi cei care au pierdut tihna mizerabilă a ultimului bănuţ), cu gândul că, totuşi, cineva, chiar dacă nu citeşte aceste rânduri, gândeşte ca noi.

Campania Promediu a ajuns în luna şaptea şi după cum se ştie, este vremea în care un Mini se poate naşte, nu uşor, nu puternic, dar viabil. Şi cu viitor!

Când am lansat acest proiect ne-am gândit din primul moment la elevii Colegiului Naţional Mihai Viteazul, mai exact la membrii Fundaţiei Floare de colţ. Doar nu degeaba am terminat şi eu această şcoală şi am fost voluntar în echipa profesorului Petre Stoinea (Preşedintele!). Am gândit că normal ar fi să reiau drumurile spre o nouă generaţie de elevi şi către ceva mai încărunţiţii mei foşti profesori. Şi nu am greşit !

Am regăsit instituţia, mai mândră şi mai aplecată spre viitor. Am găsit o generaţie mai liberă şi mai deşteaptă, cu preocupări şi rezultate care mă fac să cred că nu toată societatea se prăpădeşte după Nikita sau Test de fidelitate.

Am găsit o domnişoară, nici nu ştiu din ce clasă este Ramona Bădescu, care şi-a strâns o echipă, cu de la sine putere şi după capul ei, şi a adus paginile primului MiniProMediu. Mi-a făcut cunoştimţă cu Valutz91, colegul lor care se ocupă cu tehnoredactarea. După câteva discuţii, recomandări neobligatorii şi precizări, acum e gata!. Puteţi să deschideţi www.mini.promediu.info nr. 1 şi să le apreciaţi munca.

Tot pentru aprilie am ales câteva pagini din corespondenţa ce se poartă între profesioniştii mediului, între marii iubitori ai naturii şi vieţii, cu speranţa că nu se vor supăra! Cuvintele mele ar fi fost searbede, fără posibilitatea de a exprima admiraţia noastră pentru ceea ce fac şi recunoştinţa pentru că există (în umbra nemeritată pe care le-o rezervă tranziţia unei societăţi ce are alţi idoli) aşa că am cules frânturi de gânduri sau acţiuni postate pe sfera virtuală a acestui grup, cu îndemnul către cei mici sau mai mari de a-şi face un abonament (gratuit desigur, ca toate lucrurile de valoare!) la conservare_biodiversitate din www.groups.yahoo.com.

Şi tot pentru aprilie am trimis către redacţie câteva pagini mai vechi (pagina 1, copiată din publicaţia ECOPOLIFE 2006) sau mai noi (posterul de pe coperta 4) despre sau pentru festivalul ECOPOP 2009, aflat în plină desfăşurare. Nu de alta, dar între atâţia verzi, avem orgoliul că am fost verzi încă de la începuturi şi obligaţia de a rămâne verzi.

(Alexandru Gherghel)